Rin'z room~

Min ofta, mentinandu-si comportamentul usor imatur. Isi indeparta mana de la chip, incercand sa spuna ceva.
-Nu mi-am..dat..seama, spuse abia chinuit, simtind ca-l doare.
Brusc, arata cu degetul spre cana cu ceai, stramband din buze. "Sa ia chestia aia de langa mine.."

-stiu...stiu, esti foarte 'incantat' de ceaiul asta >.> sopti, ducand cana in bucatarie, intorcandu'se si asezandu'se pe marginea patului, asezandu'si mana pe fruntea acestuia.
-damn, cred ca ai si febra...mormai, privindu'l ingrijorata.

Misca usor din mana in semn ca se simte bine, chiar daca situatia era total radicala. Isi musca buza de jos, incercand sa mai simta ceva, insa era in zadar.

-mda, cred ca ar trebui sa chem un doctor...sopti mai mult pentru ea, privindu'l scurt, observand starea in care se afla, scotand un oftat prelung.

-Medicamente.., sopti cu tonul inca neobisnuit, indreptandu-si privirea spre tanara. Ai ceva de cap? Orice..ma doare.

-am...sopti aceasta, ridicandu'se rapid si indreptandu'se spre baie, cautand intr'o cutie.
"am gasit".
Se intoarse in camera, nu inainte de a lua o cana cu apa din bucatarie, aducandu'i'le tanarului, punandu'le pe noptiera.

Acesta isi indrepta mana spre locul cu pricina, luand paharul, apoi pastila. Stiind ca apa va fi rece, se grabi, inghitind-o intr-un mod rapid. Rasufla usurat cand isi simti din nou gura, macar pentru cateva clipe.
-Multumesc.., sopti, asezand paharul aproape gol pe noptiera.

-you're welcome...sopti aceasta, gandindu'se la ce ar mai putea face.
"n'am nici cea mai vaga idee >.>"

-Urasc asta.., marai destul de slab, intinzandu-se complet pe suprafata patului, la urma tragand de coltul unei perne.
O aseza peste chip, incrucisandu-si bratele si stragand-o puternic.

Ofta scurt, privindu'l.
"heh, cred ca cel mai bine e sa'l las sa doarma..." gandi in timp ce se ridica, in liniste deplina asezandu'se pe un fotoliu, privind pierduta prin camera.

Simtind cum nu mai poate respira, o indeparta treptat, privind tavanul. Nu ar mai fi putut sa adoarma dupa un somn de cateva ore pe care deja-l consumase.

Il privi din fotoliu, nescotand nici un sunet, incercand sa mediteze.

-Imi pare rau ca te-am determinat sa-mi faci ceai degeaba..
Isi ridica spatele, sprijindu-se in maini, cu intentia de a se ridica. Prima reactie fusese completata de ameteala, insa acesta disparea incet la fiecare pas, lasandu-i cale libera de a reveni la normal. Baiatul se apropie de intrarea in bucatarie, sprijinindu-se un moment de margine.
-Unde ai pus ceaiul? o intreba dupa ce studiase incaperea, fara sa gaseasca ceea ce cauta.

-huh...?
Se ridica rapid din fotoliu, dand fuga dupa el, privindu'l intr'un fel uimita.
-nu e nevoie sa'ti ceri scuze pentru asa ceva...sopti, pe un ton serios. Doar intoarce'te in pat, acel ceai chiar nu conteaza, sopti, luandu'l de mana, tragandu'l incet dupa ea cu scopul de a'l aseza inapoi in pat.

-Nu..nu vreau patul, sopti, simtind cum este tras, astfel dezechilibrandu-se usor. Spre norocul sau, se lovi de spatele fetei, imbratisand-o incet. Si-a sprijinit un moment fruntea de umarul ei, ridicandu-si apoi privirea catre fata.
-Nu vreau sa stau in pat..

-pff, atunci unde? intreba aceasta pe un ton cald, asteptand un raspuns.

-Langa tine e bine.., murmura, inchizandu-si ochii.
O apropie mai mult, urmand un moment indelungat de liniste. Dupa cateva minute, tanarul si-a deschis ochii, cu intentia de a se dezlipi de fata.
-Scuze, nu vreau sa iei raceala mea..chiar am fost egoist.
Acesta facu un pas in spate, simtind cum durerea dispare incet-incet, dar ameteala persista.

-e in regula, sopti, intorcandu'se cu fata spre acesta.
-then, daca cu mine e bine, vom sta in fotoliu, pentru a ocoli patul...murmura, afisand un zambet.

-Nu, nu..stai departe de mine pana ma fac bine, spuse, gesticuland cu o mana.

-prea mult timp...mai bine ma imbolnavesc si eu, asa putem sta impreuna fara a fi vreo problema...sopti, apropiindu'se de el.

-Tu chiar vrei sa te imbolnavesti, ofta, facand un pas in spate. Chiar nu vreau sa-ti fie rau..chiar daca nu-mi surade sa stau departe de tine, zise pe un ton mai calm, vocea revenindu-i.

-eh, lasa ca suport, e doar o raceala...nu o boala fatala, so...it doesn't matter, raspunse pe un ton serios, avansand usor pana in dreptul lui.

-Oare de ce nu ma mira incapatanarea ta? Fiindca m-am obisnuit cu ea.., spuse, vorbele sale fiind completate de un oftat apasat. Faci ce vrei, marai destul de copilaresc, incrucisandu-si mainile la piept, fara s-o priveasca pe tanara.

-perfect, atunci sa mergem...sopti, tragandu'l incet dupa ea pe fotoliu, asezandu'se pe o margine, rezemandu'se usor de umarul acestuia, inchizand scurt ochii.

Tanarul ssi sprijini usor capul de materialul moale, urmarind expresia de pe chipul fetei. Durerea ii trecuse, insa senzatia racelii nu avea de gand sa dispara prea curand.