La subsol...

Am coborat la subsol fiind curioasa sa vad ce se afla pe acolo. Era intuneric, nu vedeai absolut nimic asa ca am inceput sa-mi caut telefonul prin buzunar pentru a face putina lumina pana gaseam intrerupatorul.

Cobori in subsol, tragandu-si jacheta mai bine pe el. Noroc ca il cunostea ca pe propria palma, asa ca puteai zice ca are infrarosu prin intuneric.
- " Hmm... modul cel mai simplu de-a scapa de-o ceva, sa fii unde nimeni n-ar indura!" gandi acesta multumit, zambind incet si putin cam sinistru.

Yue se afla in subsol cautand de zor ceva. Era cu o lanterna in mana, avand grija pe unde mergea, fiindca la cat de aiurita se stie, putea sa cada si sa-si rupa niste oase in orice moment.

Se aseza pe-o masa de langa un dulap, constient de zgomot. Dar acolo ii era locul specific, asa ca nu-i pasa de superstitiile ce le vor face cei din jur. Se puse mai bine in pozitie, simtindu-si umerii incovoiati.
- " La naiba...!" injura in sinea sa.

Yue fu cat pe-aci sa se impiedice de-o cutie si sa cada, dar avu noroc ca se prinse de-un scaun repede.
Reveni in pozitia normala si incepu sa caute ce voia. Gasi peste cateva minute o cutie, apoi o deschise, incepand sa cotrobaie prin ea.
- Te-am gasit! Isi zise in timp ce lua un album cu poze de acolo, lasand lanterna pe jos.

- " Doamne..!" isi zise el, izbindu-se cu capul de dulap.
Un zgomot de putea trezi si mortii.. realiza ca era prea multa agitatie pentru un subsol. Doar e subsol nu discoteca la urma urmei.
- " Oameni!" incepu acesta sa-si rotunjeasca ochii peste cap.
Ciudat era ca nu simti durere, dadu cu capul numai pentru a se calma de nervi.

Yue auzi zgomotul, sperindu-se putin la inceput. Lua lantera si o indrepta spre locul din care se auzi zgomotul, punand lumina in ochii lui Ahmon.
- Ahmon? Intreba ea, putin cam nesigura, nu prea-si putea da seama daca el era.

Aseza mana in fata sa, pentru a-si face umbra la ochi. Lumina puternica chiar nu era pentru el.
- Vrei sa ma orbesti ? intreba acesta aproape enervat. " Asta e clar Ametita, cine altcineva ar putea face atatea lucruri prostesti deodata?!" se impaca cu gandul ca stia cine e.
Nu-i era specific sa raspunda la intrebarile puse la nume, dar, de data aceasta, facu o exceptie.
- Da, Ametito,ai nimerit-o!
Nici nu-si feri mana in timpul vorbirii, lumina lanternei chiar il deranja.

Cand observa ca lumina il deranja stinse repede lanterna si veni putin mai aproape de el.
- Nu-mi mai spune asa ! Incepu ea sa vorbeasca, strambandu-se ca un copil.

- Vai! spuse acesta interjectia ca si cum ar fi atins. Vrei alta porecla, Ametito? Dupa expresia chipului tau se pot forma multe! suna mai mult ca o avertizare sa nu incerce; stia ca din rau, o putea ta in si mai rau.
- Mie imi e indiferent... desi asta ti se potriveste in mod special.. !

Isi dadu ochii peste cap si ofta, cedand intr-un final.
- Bine, te las sa-mi spui asa, dar nu in public!

- Ce onoare, nici regina Angliei nu-mi permitea asa ceva! ii explica baiatul pe-un ton ca oricum cu sau fara voia ei tot asa ii zicea; exemple avea destule.
Se apropia de urechea fetei, zicandu-i pe-un ton soptit:
- Numai soarecii stau prin subsol, ce faci aici soboloanco ?

- Hey! Incepu ea sa strige, enervandu-se. Si tu stai aici, deci si tu esti sobolan si-n plus am venit sa caut ceva...

- Pei oamenii cand cauta ceva, se uita dupa acel lucru pana ce-l gasesc, il gasesc si apoi pleaca, numai stau sa mai zaboveasca prin jur...!
Se opri dupa explicatie, simtindu-se 'alintat' de numele fetei.
- Eu sunt regele sobolanilor! facu acesta o expresie ca si cand ar fi mandru de asta.

- Da, cred si eu ca esti! Il aproba Yue intorcandu-se inapoi la cutie si luang albumul in mana. Mai facu cativa pasi si se impiedica de lanterna care o lasase pe jos, cazand printre miile de cuti.

Isi roti capul cand auzi cazatura, ridicandu-se si ajutand-o pe tanara sa se ridice.
- Te auto-sinucizi! suna ca si cum ar fi mai mult un 'ai grija' decat o critica, in timpul ce-o tinu in bratele sale pentru a-si gasi echilibrul.
Intre timp ii ridica si laterna, asezand-o in fata fetei, ca si cum ar pofti s-o ia.

Yue lua lanterna de la Ahmon, indreptand-o spre piciorul ei, intr-un loc in care simti ca se lovise. Observa imediat ca rana incepuse sa-i sangere, din cauza ca se zgariase de o oglinda. Incepu sa sufle peste ea, usturand-o cam rau.
- Auch, chiar ca ma auto-sinucid!

Ofta usor.
- " De ce mie? De ce eu ?!" simti cum ii venise amabilitatea in vene.
Se apleca putin incat sa-i vada rana, realiza ca era grav, cu oglinda si cu bucatile de sticla nu te joci.
- " Nu-i de joaca!" isi repeta ideea.
O lua pe fata de genunchi, ridicand-o in brate.
- Se pare ca mi-ai dat ceva de ingrijit! vorbi el cam aspru desi nu se cunostea.
Incepu sa mearga cativa pasi mai inainte, ca sa iasa din subsol si sa mearga intr-un loc mai luminos unde se va putea ocupa de accidentul fetei.
- " De parca ar fi treaba mea!" isi roti acesta ochii peste cap.

Yue se uita o clipa la el, incercand sa nu arate ca rana o durea cam rau.
- Daca nu vrei, nu e nevoie sa ma ajuti.

- Dar cum deja o fac, nu pot opri un lucru deja inceput, nu!?
Nu-i displacea faptul acesta, realiza baiatul, dar el nu se oferea in ajutorul cuiva, era slabiciune daca vedea o anumita persoana ranit sau ranita si nu vroia sa arate.
Peste catva timp, ajuns intr-o camera, ce semana a infirmierie. Aseza fata din bratele lui pe-un pat, privind-o. Apoi, incepea sa caute bandajele si chestiile usturatoare. Dupa ce le gasi, se aseza pe marginea patului, luand o bucata de vata udata cu rivanol, ce-o indrepta spre genunchiul fetei.
- Te va durea! o avertiza acesta, pe-un ton care i-ar zice ca e normal sa doara.
Apasa incet pe rana deschisa, scotand ciobul de sticla din genunchi cu grija si cu atentie. Sufla totodata, pentru ca tanara sa-si alunge presiunea.

Yue isi inchise ochii, tinandu-i strangi si muscandu-si buza inferioara de durere. Scanci putin, insa tot incerca sa ascunda faptul ca o durea rana. Statu nemiscata, lasandu-si pe baiat sa-si faca treaba.

Puse bucata de ciob intr-o parte, ferita de-a mai face si alte pagube, uitandu-se cateva clipe la rana fetei c-o expresie ca si cum nu i-ar conveni ceva ce vedea.
Aseza piciorul mai atent, incepand sa curete locul pentru a nu se infecta, era foarte grijuliu sa astupe durerea adevarata printr-o briza usoara ce-o provoca suflu lui.
- Va trece imediat! ii sugera sa gandeasca pozitiv chiar si pe moment, ca odata si odata tot se va face bine.
Apasa cu grija fata peste rana, lasand-o acolo, in timpul acesta incepea sa caute bandajul.

- Auch, ustura, ustura! Spuse ea incet, vrand sa-si duca mana la rana, dar si-o retrase repede. Dupa cateva secunde se uita la Ahmon. Mai ai mult? Intrebea, fiindca simtea ca numai rezista.

Dadu de bandaje, venind inapoi pe marginea canapelei si feri vata de pe genunchiul tinerei.
- De ce nu-ti pastrezi tu sunetele acelea pentru momente mai importante? Stii ce irosinta? vorbi pe-un ton pervers, incercand s-o distraga de la usturime, oricum trecea in curand.
Dadu bandajul mai mare, incepand sa-l rotunjeasca in jurul piciorului, in partea de unde provenise rana.
- Mai usutura? incerca baiatul sa confirme ca nu, dar nu era sigur, caci la urma-urmei nu era el.

- Doar putin, o sa-mi treaca repede. Minti ea, fiindca durerea era ca inainte, nu disparuse deloc. Mersi pentru ajutor! Zambi ea, privindu-si piciorul o clipa, apoi pe Ahmon.