Am o gramada de greseli la aceast fic dar ma rog o sa vedeti si singuri T_T
Era tarziu era seara.
Jullie venise de la scoala avusese o zi groaznica ca toate de altfel.
Na-I fi putut zari in viata ta un zambet pe chipul ei doar lacrimi si durere……
Se droga vroia sa treaca timpul sa I se scurga viata sa ii vina momentul si sa moara fara dureri.Vroia sa plece lacrimile sa le inece.
Avea niste parinti ingrozitori demoni fara bunatate o bateau mereu si ii spuneau mereu”Tu de ce nu poti sa fi ca noi??”.Lungi serii cand dormea plina de sange dar nu se plangea nu zicea nimic stia ca si ziua asta va trece si maine va fi lafel pentru ca nimic nu era schimbat.Prea multi prefacuti prea multi oameni rai .
Puteai sa mori in strada pentru ca oricum nimeni nu te baga in seama pentru ei erai invizibila fiecare se gandea doar cum sa le fie lor mai bine desi proverbul acela zicea”Ca viata fara prieteni e o viata pustie “.
Cerul albastru se deschidea in fata noastra ca ochiul unei fecioare si o lacrima se prefacea in mii de inimi frante si visuri intrerupte,sperante rupte din basme.
Si cand credeai ca nimic nu poate fi mai rau realizai ca ai pierdut tot si ti-ai dat familia la schimb doar pentru un singur ciot.
Nu era si cazul ei,al Jullie nu-si iubea parinti si nici ei nu o iubeau.Isi dorea din ce in ce mai mult sa dispara pentru ca era o umbra disperata avea doar 13 ani dar trecu-se deja printr-o viata intreaga de chinuri necazuri care inca mai veneau si era inconjurata dar de ura,oameni care iubeau sa omoare oameni care iubeai sa dispretuiasca oameni care ii urau pe toti din jurul lor.
Peste atatia ani Jull nu mai simtea nimic nici tristete nici ura nici fericire nimic avea o inima de piatra facuta scrum batjocorita crapata.Ochii blanzi demonstreau faptul ca ea nu mai avea vreo speranta in viata nu avea un scop nu avea nimic era pierduta in infinit isi avea ca prieten doar ecoul care si-l aude mereu in cap care ii trezea sperante false spunandu-I “Va veni si timpul tau vei fi fericita si tu” sau poate ca era doar strigatul ei disperat din interiorul ei o personalitate ce vroia sa iasa afara cineva ce vroia sa demonstreze ca are vointa are initiativa nu e condusa de nimeni si nimic dar avea un lacat ce nu putea fi deschis poate parea mai aproape de raspuns decat credea dar nu ajungea la capatul drumului mergea sprin infinit fara un drum sau vreun scop anume a mers 13 ani asa incontinuu si parea ca drumul nu are o iesire era pierduta in abis uitata de timp nu avea iesire nu avea scapare inconjurata de demoni si de morti vii sau pur si simplu scheleti mergatori care o urmau mereu fiind adepti ei.
Stilul ei de viata era unic puteai invata o gramada de la aceasta fata care a trecut prin multe si a ramas lafel nu sa schimbat si povestea ei insasi ma face sa vars lacrimi.
Dupa ani si anii trecuti ………….
Am auzit ca aceasta fata a murit…..
Pentru loare de doza prea mare de pastille droguri si tigari
S-a mai scurs o viata
Alta fata care va fi uitata
Si totusi parca nu merita
Ca totul sa se sfarseasca asa
Dar asta e aici
Ingeri pier
Iar demoni s-au trezit
Iau totul nu mai lasa nimic
Omoara totul
De acea toata lume zice
Ca fericirea nu exista
Si soarele nu mai rasare
Nimic nu mai are culuare
Pentru ca suntem scufundati in intuneric
Si uitati in adancul pamantului
Se aude un urlet
Indurerat si disperat
Dar nu stiu unde
Sunt prea multe poteci in noapte
Iar aici intunericul conduce prin fapte
Daca murim nimeni nu plange
Ca si cum na-I existat niciodata
Vei fi uitat
Pe aripi de vant
Ai vrea sa fi purtat
Ingerul se ascunde
Mortalitatea e fireasca
Prea multe suflete urasc ca sa traiasca
Condusi de diavol
Urmand un drum gresit
La sfarsit vor suferi mai mult
Si atunci iti vei da seama
Ca mai bine urmai un alt drum
Jullie a plecat din viata pe 29 Februarie 1993 data in care trebuia sa implineasca 18 ani.
Iar a doua zi nimeni nu stia macar cine era ea.
Cine fusese cu adevarat nu a fost o fantoma nu a fost o ciudata nebuna asa cum o credeau toti.
Era un suflet unul mare dar nimeni na stiut asta nimeni na incercat so cunoasca sau bazat doar pe zvonuri nimicuri neadevarate.
Nici nu poti sa iti imaginezi ce a fost atunci in inima ei dara rautatea e fireasca.
Traind in acest univers plin de pacate nesimtind niciodata iubirea fericirea doar durere si propriile iluzi in noapte.
Ca o fantoma ce se plimba cand afara ploua.
Dar acum e deja prea tarziu se pare ca s-a stins un copil fara viitor…..destinat spre moarte dar daca ar fi putut atunci sa lupte pentru propria libertate…..
Daca ar fi putut……………
Totul s-a sfarsit prost un film fara final fericit.
Si………….
Oare merita sa te zbati printre vise,ai vrea sa fi actorul dar faci parte din culise......
Acasa 
Dum Ian 10, 2010 12:08 am
